Nou :D

Ideea a venit atunci cand Elena Duta mi-a zis ,,poate faci si tu un blog ca sa ne mai retraim si noi ATJ-ul''. Super tare ideea mi s-a parut si uite ca acum incerc sa o pun in practica. Voi face pe cat posibil sa vin mereu cu informatii noi, poze si poate si video-uri din Austaushjar-ul meu.

hello everyone ...

Motivele pentru care nu am mai scris de mult pe blog sunt nenumarate....incepand cu programul foarte incarcat de care am parte si terminand cu lenea care ma "doboara" in timpul meu liber si anume weekend-ul :D
Abia astept sa termin scoala, sa iau vacanta aceea pe care o astept din septembrie 2009. Sincer, chiar am nevoie de putina odihna si din pacate realizez ca nu am decat doua luni la dispozitie, dupa care urmeaza sa devin un aventurier intr-o lume noua :)).
Pana atunci voi profita de fiecare secunda pentru a mi-o petrece cu prietenii, familia..etc.


Sper sa va mai scriu pana se termina scoala....daca nu.... HAPPY HOLIDAY TUTUROR...

Heiii ...

Dupa cum bine stiti in anul scolar urmator voi deveni elev de schimb cu Germania. Postarea de mai jos si anume "Povestea mea cu YFU" o gasiti si pe blogul Fundatiei Youth For Understanding - ROMANIA, iata acesta este link-ul http://www.yfu.ro/blog/, acolo puteti lasa si comentarii. Sper sa va placa .... :D


Si pentru ca poimaine este prima zi de Paste eu va urez de pe acum: un Paste cat se poate de frumos, plin de bucurii si sa il petreceti alaturi de cei dragi !!!


Pe data viitoare

Povestea mea cu YFU

A început acum câteva luni, mai exact în noiembrie 2009. Am aflat de acest program de la Sabina și Diana, două foste eleve de schimb, care cu răbdare mi-au explicat ce înseamnă YFU. Mi-a plăcut și am hotărât cu familia că trebuie să merg. Am îndeplinit toate formalitățile necesare, am trimis dosarul către fundație, iar în luna ianuarie am aflat că sunt așteptat la un interviu de selecție. Dau timpul înainte cu repeziciune și ajungem în luna martie, când cea mai recentă și mai frumoasă experiență a mea urmează să prindă culoare: Seminarul de la Cisnădioara. O experiență frumoasă pe care nu o voi uita niciodată, care a lăsat o amprentă puternică asupra mea. În mai puțin de o săptămână am învățat ce înseamnă “timpul” și cât de important este, am învățat să lucrez în echipă, am învățat să lucrez organizat, am venit acasă cu 27 de prieteni noi și cu o experiență de neuitat. A fost cea mai scurtă săptămână din viața mea, de care sunt foarte entuziasmat și dacă mi s-ar mai oferi ocazia, aș repeta-o de o mie de ori.

Am avut parte de o zi de naștere de neuitat pe meleagurile transilvănene, alături de niște oameni care m-au făcut să mă simt foarte bine, deși mă cunoșteau de maxim o zi. În ultima zi de seminar am încercat să profit de ultimul mic dejun împreună cu ceilalți, de prânzul împreună, de cină, de Bunter Abend, de absolut tot, pentru că mi-am dat seama că acele lucruri mărunte au făcut această săptămână așa de frumoasă. La seminar am cunoscut foști elevi de schimb, care cu nostalgie își aduceau aminte de Austauschjahr-ul lor, care bucuroși îmi povesteau de anul de schimb al fiecăruia și de activitățile pe care le aveau. Vedeam pe chipurile lor bucuria de a împărtăși cu ceilalți ceea ce au trăit ei și oarecum “invidia” că nu mai sunt în locul meu.

Ultima zi a fost “tristă” pentru că fiecare elev a spus câteva cuvinte așa, ca la sfârșit de seminar, și am cam plâns :D . Despărțirea a fost grea, pentru că se terminase ceva ce fusese frumos și s-a terminat destul de brusc. Cu toate că au trecut câteva zile de când m-am întors acasă, încă mai sunt cu gândul la seminar și la zilele frumoase de acolo. De la trezirile de dimineață, la ora 8, până la culcatul la ora 23. Înainte să plec am promis că tricoul pe care l-am primit cu blazonul “Youth For Understanding – ROMÂNIA” va fi pus în ramă și acest lucru face parte din planurile mele apropiate.

Și știu că nu ați înțeles prea multe din ce v-am povestit, însa sunt greu de explicat și povestit lucrurile frumoase de care am avut parte la seminar, și cel mai bine ar putea înțelege cineva care a fost ca mine. În mai puțin de cinci luni voi spune “la revedere!” familiei și prietenilor din România, îmi voi face prieteni noi, voi cunoaște tradiții noi, o țară nouă și oameni care aparțin unei culturi diferite de a mea. Inainte de seminar eram entuziasmat că voi pleca într-un an de schimb, dar acum sunt mai mult decat nerăbdător să plec, pentru că acum știu că trebuie să profit la maxim de fiecare secundă din Austauschjahr-ul meu.

Și da… știu, “Povestea YFU” pentru mine abia a început…

Eduard Bârhan
Viitor elev de schimb
Germania, 2010-2011

ok...

Nu am mai scris de ceva timp pe blogul meu, insa sa stiti ca nu am uitat, in "pauza" asta dintre cele doua postari am avut parte de multe peripetii si promit ca zilele viitoare voi incerca sa revin cu mai multe detalii...

Pana atunci ... numai bine :D

Hello :D

Ca sa va rezum putin si sa va pun in tema...
Am de facut un film despre "Mesajul meu antidrog" adica ANTI-DROG si m-ar interesa parerea voastra. Caut un titlu cat mai original si expresiv asa ca va rog sa ma ajutati!
In dreapta paginii este un sondaj si v-as ruga tare mult sa votati unul dintre titlurile care credeti ca va place mai mult:D

Va multumesc!

Viata de copil ...

Stau, ma gandesc cum anii trec peste mine si ca nici o secunda nu se aseamana cu cealalta ... Privesc in albumul de familie, schimb paginile si vad ca fiecare poza cu mine este diferita si ca nici una nu are nici macar un strop de asemanare.
Ma trec fiori... gandindu-ma la fel si fel si fel de lucruri ... dar nimic din ceea ce imi imaginasem eu nu era adevarat, NU, nimic...
Privesc la scoala colegii si pe zi ce trece vad ca nimic nu mai este la fel, totul s-a schimbat, ca si cum nu ar fi fost niciodata asa cum stiam eu... Imi privesc familia, orasul, tot ce ma inconjoara si totul e ... diferit ...
Totul in mintea si in sufletul meu este bizar ... daca as putea da timpul inapoi, Nu as face-o... pentru ca pentru mine totul are, un sens, un scop ... si totodata trecutul face parte din prezent
Si fiecare clipa este unica, am ales-o pe aceasta sa scriu cateva cuvinte care vin din suflet... , traieste fiecare clipa gandindu-te ca ... nu mai este niciuna la fel...


By Vlad Alexandrescu, 12 ani, Buzau